joi, 21 august 2014

Vara, la sfarsit

Ca de obicei, la sfarsit de August, inainte de evadarea la mare, devin tot mai nelinistitaNumar zilele, fac liste si incerc sa pun totul in ordine, ceea ce-i cam imposibil, dar ma incapatanez sa incerc. Poate, poate ...

Am semanat in jardiniere conopida, gulii si o varza mai altfel, in speranta ca o sa am rasaduri mai devreme si legume de salata in vreo trei luni. Ieri am facut o portie de nectar de piersici ( multumesc mult pentru idee Vasi ) si a iesit atat de bun, incat trebuie sa ma mobilizez si sa triplez cantitatile. Poate mai ajung sa fac si o zacusca, eventual sa pun niste rosii la uscat ... 

Dupa cum vedeti, in ultimul moment lista activitatilor se lungeste. 
O mica pauza pe blog va fi binevenita. Cred ca majoritatea gradinarilor sunteti ocupati sa puneti roadele verii in camara. 

Spor la treaba si sper sa ne intalnim cu bine in Septembrie  ! 


Zile frumoase, va doresc tuturor  !

marți, 19 august 2014

Ceva bun cu dovleac

O placinta cu dovleac si branza de oaie, o placinta de vara.
Ingredientele umpluturii  :  dovleac de placinta ras si stors cu rabdare, branza de oaie ( feta ) faramata cu mana, cam o farfurie cu varf, 4-5 oua batute cu putin lapte si cateva linguri bune de gris. 
Tava se unge cu ulei de masline, foile la fel, se pune umplutura, se acopera cu marginile foilor rasfrante, se unge cu un ou batut partea ramasa libera din umplutura si se da la cuptor cam o ora, pana se rumeneste.


Nu mai ramane, decat sa hotarati daca va place mai mult placinta calda sau rece. Va recomand cu caldura, sa incercati cat mai multe placinte cand veti calatori in Grecia. Mai ales partea continentala e renumita pentru ele si variatiile sunt infinite. Dar nici insulele nu se lasa mai prejos. Ati auzit de placinta cu creveti  ?


vineri, 15 august 2014

Cu intarziere

O scurta poveste cu luna de august ...
luna de duminica trecuta.

Deasupra  lacului incercuit de munti albastri, 
in cantec de cicade ametite de caldura,  
a rasarit o luna roz.


marți, 12 august 2014

Flora Graeca - La marginea drumului

Intre mare si munte, un lac cu nuferi albi  ...  


E cald, nu  ?  
Poate o imagine lacustra va racoreste macar in gand ....

vineri, 8 august 2014

La Foce

   Trebuia sa scriu despre gradina asta la sfarsit de primavara, cand am vizitat-o, dar nu-i tarziu nici acum sa va povestesc despre ea.
   Am ajus acolo in penultima zi din calatoria noastra in Toscana si desi a fost singura zi ploioasa a saptamanii, a fost o experienta minunata. Citisem despre " La Foce " intr-o revista italiana de gradinarit si mi-am dorit sa o vad de aproape.  
   Am avut un ghid minunat, ce ne-a purtat pe cararile strajuite de ziduri verzi si concomitent ne-a facut sa calatorim in timp cu ochii mintii.  Mi-am inchipuit cladirea principala pe vremea in care adapostea pelerinii ce strabateau Via Francigena, strajuita de un singur chiparos, peisajul arid ce a fost inlocuit de verdeata, felul in care a crescut gradina in etape, viata oamenilor ce se luptau sa scoata apa din piatra seaca, vocile copiilor gazduiti acolo in timpul razboiului ... 
   Doamna gradinii a fost Iris Origo, o scriitoare anglo-americana, care, la 22  de ani si proaspat casatorita, a ajuns in Val d'Orcia si in decursul anilor a transformat " peisajul lunar, pal si inuman " intr-un loc uimitor de frumos, bineinteles cu ajutorul unui arhitect englez. Cresc acolo glicine uriase, trandafiri si bujori, lamai si portocali adapostiti iarna intr-o eleganta oranjerie sau limonaia, cum ii spun italienii, zeci de copaci si multe, multe plante aromatice ce parfumeaza aerul chiar si intr-o zi ploioasa. Sper ca fotografiile facute de sub umbrela, sa poata ilustra cat de cat frumusetea si armonia de acolo ... 
    Daca Toscana e gradina Italiei, Val d'Orcia e gradina Toscanei.